Ceaţa

Buna dimineata dimineato! Esti o lenoasa…

Frumoasa e ceata de azi. Ascunde iarba moale pe sub tălpi. Iar eu, iar eu sunt o mogâldeaţă ascunsă prin iarbă. Azi m-am trezit si am spus ca vreau sa imbratisez lumea. Ghinion, e prea mare, si nici lumea nu ma cunoaste. Ce bine.Cum să mă apropii de o necunoscută? Nu sunt fricoasa, dar ma tem… deci si cheful de imbratisat mi-a trecut.  Mai bine ma imbratisez singurica, e mai sigur.

Ceata e frumoasa, nu-i asa? Imi place podul ce se contureaza usor prin firele ei.  Felinarul bolnavicios lumineaza, ca lumanarea deasupra cartii. As vrea sa trec pe celalalt mal, dar nu stiu cate trepte are podul. Am sa astept pana iese soarele…

…si daca nu iese?

Da, si daca nu iese ce fac? Eh… o sa-mi iau un avant si sar peste râulet,inchid ochii, imi muşc limba si poate aterizez  dincolo…  important e sa nu-mi pierd ochelarii…poate ochelarii sunt de vina, poate nu e nici o ceata. Am mancat sanatos in dimineata asta, cred.

Ce e cu ceata asta? E urata, rece si..si iar urata… iau un taxi, si ii zic sa ma duc dincolo de pod. Uff…ce tare m-am enervat…

Buna dimineaţa dimineaţo, ia şi mai dormi! Azi, m-am trezit eu prima…