Dor de timp

În seara soarelui răsare, prin pereţii galbeni şi umbriţi, eu, un pici de 3 paşi, plimb şi dorul după mine. Tu, bunico, ai plecat, eu,bunico, am rămas. Dar şi aerul din cameră îl mai respir, din serile frumos colorate în linişte şi zambet. Rădeam de ale voastre litere ciudate, rădeam de ale voastre priviri mirate..şi totuşi vă iubim şi astăzi la fel de mult ca în prima zi de imbrăţişare.

Dor mi-e de roşul telefon suspendat de-o coardă fină, dor de canapeaua copilăriei, dor de mica bucătarie si mirosul de epocă… dor de ochii noştri sprinteni ce-alergau in debara, dor de aerul mirific din balconul de etaj…dor de vreme, dor de noi…dor de treptele spre voi.