Argyrus

Dor de timp

Max — Thu, 16 Dec 2010 18:18:12 +0000

În seara soarelui răsare, prin pereţii galbeni şi umbriţi, eu, un pici de 3 paşi, plimb şi dorul după mine. Tu, bunico, ai plecat, eu,bunico, am rămas. Dar şi aerul din cameră îl mai respir, din serile frumos colorate în linişte şi zambet. Rădeam de ale voastre litere ciudate, rădeam de ale voastre priviri mirate..şi totuşi vă iubim şi astăzi la fel de mult ca în prima zi de imbrăţişare.

Dor mi-e de roşul telefon suspendat de-o coardă fină, dor de canapeaua copilăriei, dor de mica bucătarie si mirosul de epocă… dor de ochii noştri sprinteni ce-alergau in debara, dor de aerul mirific din balconul de etaj…dor de vreme, dor de noi…dor de treptele spre voi.

Palmele lui Rapciune

Max — Fri, 03 Sep 2010 19:00:07 +0000

Trecuse si ziua agale pe langa noi, coborand in parabola soarelui. Dimineata a aburit in sfarsit sticla de la cuibul cald si singuratic. O zi in treacat a disparut in seara…si ochii se topesc in cartea adusa de departe…se lasa citita usor, pagina cu pagina isi lasa mirosul de vreme si liniste culeasa de pe raftul necunoscut. Miroase a vechi si nou. Citesc sunetul vioarei aplaudata in palme ritmate in zambet.

A venit toamna.Si a trecut atat de mult timp…

Lampade mincinoase

Max — Tue, 23 Mar 2010 19:29:37 +0000

Seara promite frig cu iarba verde intre degete, proaspata si plina de roua diminetii de primavara zburdalnica si grabita. Mundirele iesite de la bal, se tot plimba agale prin preajma, cautand cate o muza singuratica si pierduta pe aleiele slab luminate de lampadele aprinse cu migala de catre majordomul trist si elegant. Rochiile inmiresmate atent cu grija isi asteapta nasturii argintii de husar, sa-i plimbe pe sub brat incet. Ici-colo se aud amintiri schioape si eroice de razboi-minciuni adevarate, dulci cuvinte ce au tot au umplut linistea nocturna.

Rasete de tocuri tresar, exclamate in delir si aroganta feminista. E doar un joc tarziu si obosit de aplauzele mastilor de carnaval, lipite imprejur. E doar o seara ascunsa in roua lina de primavara…

Luminile se aprind in tacerea matinala…ici colo, doar adevaruri mincinoase, se mai plimba in trasura somnoroasa…

Hai trezirea!

Max — Tue, 16 Mar 2010 18:57:18 +0000

Dimineaţa te invăluie în praful matinal în strada rece şi friguroasă de martie. Figuri posace inghit ziua în grabă şi delirul zilei. Şi azi astrul se ascunde dupa blocul rece şi cenuşiu, pictat de un amator. Şî totuşi exista soare…şi totuşi vine primăvara. Hai trezirea!

Scrisori

Max — Tue, 01 Dec 2009 19:32:56 +0000

Dragutul meu sufletel,

Lumea e doar apa pe aici, din cauza cerului innorat. E sete de soare stralucitor si solitar. Ieri am trecut râul “dincolo” si aici sunt: acasa, si tot imi este dor de casuta noastra cu flori pe sub geamuri, cu banca poleita-n crapaturi de ani, mi-e dor de ale tale maini din visul nostru luminat…si tinerete.

Aici, vrem sa traim sub steaua noastra. Fiecare pas printre aceste ruini, ca doar ruine au ramas, doar praf, e o intoarcere la tine…scumpa mea.

Basarabia a ramas la fel, cu ogoarele si vaile ei nemarginite. Un dar ascuns intr-o palma de pamant, atat de zbuciumat, ranit, mereu in zgomotul auster al lumii. Si totusi e o mireasa gata de nunta muta…unde-i mirele sa o ia de brat?

E o durere in pasii nostri, ca niste copii singuri infrigurati, in lumea infranta tot incercam sa mergem, noi de aici, tot inainte.Si Dumnezeu e langa noi, in mars.

Draguta,

Iti multumesc pentru randurile sorbite in zambetul meu. Iti multumesc pentru mirosul de vatra si paine dulce. Eu de ziua ta, aici voi fi, dar nu-ti pot transmite franturile de exaltare ce-mi umple sufletul. Eu de ziua ta, imi voi pastra linistea, sa putem sa ne revedem in gara singuratica si parasita dupa ce am luat-o in directii diferite. Nu pot uita acea zi, de zambet si lacrimi, de minute nemarginite in rasuflarea despartirii nestiute, nebanuite…

Cand viata nu e stinsa din al meu trup, tu imi esti vesnicia gandurilor mele…

Am sa vin…

P.S. Maine trec un alt rau.

Ceaţa

Max — Sat, 31 Oct 2009 18:22:00 +0000

Buna dimineata dimineato! Esti o lenoasa…

Frumoasa e ceata de azi. Ascunde iarba moale pe sub tălpi. Iar eu, iar eu sunt o mogâldeaţă ascunsă prin iarbă. Azi m-am trezit si am spus ca vreau sa imbratisez lumea. Ghinion, e prea mare, si nici lumea nu ma cunoaste. Ce bine.Cum să mă apropii de o necunoscută? Nu sunt fricoasa, dar ma tem… deci si cheful de imbratisat mi-a trecut. Mai bine ma imbratisez singurica, e mai sigur.

Ceata e frumoasa, nu-i asa? Imi place podul ce se contureaza usor prin firele ei. Felinarul bolnavicios lumineaza, ca lumanarea deasupra cartii. As vrea sa trec pe celalalt mal, dar nu stiu cate trepte are podul. Am sa astept pana iese soarele…

…si daca nu iese?

Da, si daca nu iese ce fac? Eh… o sa-mi iau un avant si sar peste râulet,inchid ochii, imi muşc limba si poate aterizez dincolo… important e sa nu-mi pierd ochelarii…poate ochelarii sunt de vina, poate nu e nici o ceata. Am mancat sanatos in dimineata asta, cred.

Ce e cu ceata asta? E urata, rece si..si iar urata… iau un taxi, si ii zic sa ma duc dincolo de pod. Uff…ce tare m-am enervat…

Buna dimineaţa dimineaţo, ia şi mai dormi! Azi, m-am trezit eu prima…

Vanilia

Max — Fri, 25 Sep 2009 22:35:39 +0000

“Coborand in vreme, pana la maicuta care nu mai este…”

Vanilia arsa stropeste aerul din jur. Mi-e cald si tremur. Rad incet, copii dorm in al lor cuib. Tu, singura ma privesti lin. Ma intrebi ceva, nu-i asa? Da, mi-a fost dor de tine, de suferinta bucuriei de revedere. Nu-ti spun unde am fost. Acolo e frig si frige orice suflet de piatra. Acolo nu ma mai intorc…prea multi au ramas, fara dor.

Hai, da-mi mainile. Viata din ele e viata mea. Mi-au lipsit in cenusa de acolo. Doar aici e cu adevarat liniste. Ce bine ca e liniste draga mea. Am vazut o rasarita cu ochii aplecati, zi de zi… si multi oameni necajiti inecati in dor. Cine-i va salva?

Ah… dorule, ce crud esti. Uite ce-ai facut: un râu colorat şi un râu sărat..

Zambesc scumpa mea viata, ca m-am intors la tine. Am reusit sa ma intorc la tine…azi si maine. Doar azi si maine e vesnicia noastra noastra maicuta. Doar azi si maine ne alina sufletul…

Doamne, azi sunt fericit…

…aerul din jur e doar o lumina calda de vanilie.

E rândul meu

Max — Mon, 31 Aug 2009 21:31:22 +0000

Ieri m-am trezit intr-un copac. Da, ma simt bine. Era un stejar. Nu rade. Era chiar un stejar ruginit ce-i drept. In varf deasupra mea mai era un artist ascuns printre frunze. Era un elefant, care picta. Da, in copac si…picta.Picta frunze. Ba nu, niste crengi cu frunze.

Nu rade. Azi m-am trezit, nu-ti spun unde… azi m-am trezit in pod. L-am intalnit pe Moshu’. Se ratacise. Alerga dupa renii lui. Bezmetici, nu ata. Au prins aripi. Se credeau pegasi. I-am zis nenicului sa nu-i dea bomboane cu visinata. Nu m-a ascultat. Exact ca un copil.

Nu rade. M-am trezit. Nu vezi? Doar ma auzi? Nu-i asa? Azi vreau sa numaram pasii nostrii. Oare…pasii nostri vorbesc? Vreau sa numaram pietrele de la vechiul pavaj…din strada-ngusta.

Nu rade. Am vazut zgomote de zambet. Tu erai? Tu erai! Recunoaste, te ascundeai dupa mirosul de cafea, acolo langa draperia aia… esti o hoata!

Nu rade…azi e randul meu.

Bună Dimineaţa

Max — Sun, 30 Aug 2009 11:34:34 +0000

Te-ai trezit, in sfarsit. Vezi ca las soarele in frigider, sa nu uiti sa-l scoti de acolo, ca a inghetat saracul. Am lasat cateva stele dincolo, sa nu uiti sa le scoti la plimbare, au mare nevoie de aer. Da… era sa uit, sa deschizi geamul, ca aerul de primavara tot bate, ca vrea si el sa vada ce mai faci…si parca mai era ceva, ah da, ma gasesti prin preajma, nu lipsesc prea mult.Ma intorc rapid.

Am uitat, te-a sunat mai devreme Moshu’, nu stiu ce vrea, cred ca te ia iar la intrebari, stii tu ca in fiecare an: “Daca ai pregatit ciorapul, ce-ai facut, ce n-ai facut”, ma rog, uneori mi se pare total lipsit de imaginatie batranelul, cred ca ar trebui sa-i trimitem o cartulie, nu stiu, un roman despre realitatile noastre, sa-si dezvolte un pic vocabularul, plictiseste, dar cred ca varsta e de vina. Apropo, cati ani are?

Of, zapaceala asta de dimineata, prea mult zgomot. S-au anuntat ploi, deci sa ai grija, umbrela e undeva prin debara, e cam veche dar se repara, sa nu calci prin baltoace, sa te tii departe de ele, ca nu stii cum ajungi diseara, si ai atatea de facut.

Norii sunt ascunsi sub pat, sa-i lasi si pe ei sa respire un pic, ca avem nevoie de diversitate, da? Sa-i stergi de praf. Vantul e prin cratita, ieri abia l-am prins, s-a cam salbaticit in ultima vreme, trebuie pedepsit.

Gata cu instructiunile, acum trezirea. Am plecat.

Al tau zambet.

În aşteptare

Max — Tue, 30 Jun 2009 08:53:46 +0000

Tot plouă peste poporul nostru. De-ar creste ceva.Doar o mare buruieni ce-nconjoară margaretele de mai. Tot soarele ne frige în a noastră disperare, avem o limbă, avem un Ştefan, avem o ţara ciopârţită de-un râu ce curge prin sârme şi sminteală.

Dragă Dumnezeu,

…fie ca voia Ta să ne apere de ispitele ce se ivesc in calea noastră. Apără acest petec de pământ şi octroteşte-ne mintile în fata urgiei roşii. Facă-se voia Ta în numele dreptăţii şi adevărului, iar sufletele noastre să se regăsească în mila Ta…

„Ne întoarcem cu profunda durere spre acesti monstri si le adresam un avertisment de care sa se teama : Smintitilor ! Reveniti-va ! Încetati masacrele ! Purtarea voastra nu e numai cruda, ci cu adevarat satanica, vrednica de focul cel vesnic în viata viitoare si de un blestem înfricosator asupra urmasilor vostri aici pe pamânt! În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, va excomunicam, aruncând asupra voastra anatema, daca purtati înca numele de crestin, caci prin nastere ati apartinut Bisericii Ortodoxe”.

Si voi, credinciosi copii ai Bisericii lui Hristos, departati-va de acest neam ucigas, dupa cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Îndepartati pe cel rau din mijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13).

Suflete vândute pentru o groapă de gunoi, ne inghit în singurătate. Renaşte-ţi fiilor acestui neam de şoimi şi duceţi flacăra în al nouălea ceas şi să-i sloboziţi pe cei rătăciţi în negura robiei de minte. Duceţi vestea sângelui vostru ce-şi ştie preţul, ce-şi ştie graiul lin şi tandru rostit de maică.

În aşteptarea veşnică de aer sfânt aici vom zace pretutindeni pe veci…