h1

Palmele lui Rapciune

03/09/2010

Trecuse si ziua agale pe langa noi, coborand in parabola soarelui. Dimineata a aburit in sfarsit sticla de la cuibul cald si singuratic.  O zi in treacat a disparut in seara…si ochii se topesc in cartea adusa de departe…se lasa citita usor, pagina cu pagina isi lasa mirosul de vreme si liniste culeasa de pe raftul necunoscut. Miroase a vechi si nou. Citesc sunetul vioarei aplaudata in palme ritmate in zambet.

A venit toamna.Si a trecut atat de mult timp…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: