Archive for the ‘Alese si Culese’ Category

h1

Drapelul

09/03/2012

Drapelul solitar.  Drapelul liber.

Mi-e dor sa tresar in sufletul naţiunii.Mi-e dor de demnitate, mi-e dor libertate. Mi-e dor de tine, ţara-ntreagă.

Anunțuri
h1

Dor de timp

16/12/2010

În seara soarelui răsare, prin pereţii galbeni şi umbriţi, eu, un pici de 3 paşi, plimb şi dorul după mine. Tu, bunico, ai plecat, eu,bunico, am rămas. Dar şi aerul din cameră îl mai respir, din serile frumos colorate în linişte şi zambet. Rădeam de ale voastre litere ciudate, rădeam de ale voastre priviri mirate..şi totuşi vă iubim şi astăzi la fel de mult ca în prima zi de imbrăţişare.

Dor mi-e de roşul telefon suspendat de-o coardă fină, dor de canapeaua copilăriei, dor de mica bucătarie si mirosul de epocă… dor de ochii noştri sprinteni ce-alergau in debara, dor de aerul mirific din balconul de etaj…dor de vreme, dor de noi…dor de treptele spre voi.

h1

Lampade mincinoase

23/03/2010

Seara promite frig cu iarba verde intre degete, proaspata si plina de roua diminetii de primavara zburdalnica si grabita. Mundirele iesite de la bal, se tot plimba agale prin preajma, cautand cate o muza singuratica si pierduta pe aleiele slab luminate de lampadele aprinse cu migala de catre majordomul trist si elegant. Rochiile inmiresmate atent cu grija isi asteapta nasturii argintii de husar, sa-i plimbe pe sub brat incet. Ici-colo se aud amintiri schioape si eroice de razboi-minciuni adevarate, dulci cuvinte ce au tot au umplut linistea nocturna.

Rasete de tocuri tresar, exclamate in delir si aroganta feminista. E doar un joc tarziu si obosit de aplauzele mastilor de carnaval, lipite imprejur. E doar o seara ascunsa in roua lina de primavara…

Luminile se aprind in tacerea matinala…ici colo, doar adevaruri mincinoase, se mai plimba in trasura somnoroasa…

h1

Hai trezirea!

16/03/2010

Dimineaţa te invăluie în praful matinal în strada rece şi friguroasă de martie. Figuri posace inghit ziua în grabă şi delirul zilei. Şi azi astrul se ascunde dupa blocul rece şi cenuşiu, pictat de un amator. Şî totuşi exista soare…şi totuşi vine primăvara. Hai trezirea!

h1

Scrisori

01/12/2009

Dragutul meu sufletel,

Lumea e doar apa pe aici, din cauza cerului innorat. E sete de soare stralucitor si solitar. Ieri am trecut râul „dincolo” si aici sunt: acasa, si tot imi este dor  de casuta noastra cu flori pe sub geamuri, cu banca poleita-n crapaturi de ani, mi-e dor de ale tale maini din visul nostru luminat…si tinerete.

Aici, vrem sa traim sub steaua noastra. Fiecare pas printre aceste ruini, ca doar ruine au ramas, doar praf, e o intoarcere la tine…scumpa mea.

Basarabia a ramas la fel, cu ogoarele si vaile ei nemarginite. Un dar ascuns intr-o palma de pamant, atat de zbuciumat, ranit, mereu in zgomotul auster al lumii. Si totusi e o mireasa gata de nunta muta…unde-i mirele sa o ia de brat?

E o durere in pasii nostri, ca niste copii singuri infrigurati, in lumea infranta tot incercam sa mergem, noi de aici, tot inainte.Si Dumnezeu e langa noi, in mars.

Draguta,

Iti multumesc pentru randurile sorbite in zambetul meu. Iti multumesc pentru mirosul de vatra si paine dulce. Eu de ziua ta, aici voi fi, dar nu-ti pot transmite franturile de exaltare ce-mi umple sufletul. Eu de ziua ta, imi voi pastra linistea, sa putem sa ne revedem in gara singuratica si parasita dupa ce am luat-o in directii diferite. Nu pot uita acea zi, de zambet si lacrimi, de minute nemarginite in rasuflarea despartirii nestiute, nebanuite…

Cand viata nu e stinsa din al meu trup, tu imi esti vesnicia gandurilor mele…

Am sa vin…

P.S. Maine trec un alt rau.

h1

Ceaţa

31/10/2009

Buna dimineata dimineato! Esti o lenoasa…

Frumoasa e ceata de azi. Ascunde iarba moale pe sub tălpi. Iar eu, iar eu sunt o mogâldeaţă ascunsă prin iarbă. Azi m-am trezit si am spus ca vreau sa imbratisez lumea. Ghinion, e prea mare, si nici lumea nu ma cunoaste. Ce bine.Cum să mă apropii de o necunoscută? Nu sunt fricoasa, dar ma tem… deci si cheful de imbratisat mi-a trecut.  Mai bine ma imbratisez singurica, e mai sigur.

110Ceata e frumoasa, nu-i asa? Imi place podul ce se contureaza usor prin firele ei.  Felinarul bolnavicios lumineaza, ca lumanarea deasupra cartii. As vrea sa trec pe celalalt mal, dar nu stiu cate trepte are podul. Am sa astept pana iese soarele…

…si daca nu iese?

Da, si daca nu iese ce fac? Eh… o sa-mi iau un avant si sar peste râulet,inchid ochii, imi muşc limba si poate aterizez  dincolo…  important e sa nu-mi pierd ochelarii…poate ochelarii sunt de vina, poate nu e nici o ceata. Am mancat sanatos in dimineata asta, cred.

Ce e cu ceata asta? E urata, rece si..si iar urata… iau un taxi, si ii zic sa ma duc dincolo de pod. Uff…ce tare m-am enervat…

Buna dimineaţa dimineaţo, ia şi mai dormi! Azi, m-am trezit eu prima…

h1

Vanilia

26/09/2009

„Coborand in vreme, pana la maicuta care nu mai este…”

Vanilia arsa stropeste aerul din jur. Mi-e cald si tremur. Rad incet, copii dorm in al lor cuib. Tu, singura ma privesti lin. Ma intrebi ceva, nu-i asa? Da, mi-a fost dor de tine, de suferinta bucuriei de revedere. Nu-ti spun unde am fost. Acolo e frig si frige orice suflet de piatra. Acolo nu ma mai intorc…prea multi au ramas, fara dor.

lumanare1

Hai, da-mi mainile.  Viata din ele e viata mea. Mi-au lipsit in cenusa de acolo. Doar aici e cu adevarat  liniste. Ce bine ca e liniste draga mea. Am vazut o rasarita cu ochii aplecati, zi de zi… si multi oameni necajiti inecati in dor. Cine-i va salva?

Ah…  dorule, ce crud esti.  Uite ce-ai facut: un râu colorat şi un râu sărat..

Zambesc scumpa mea viata, ca m-am intors la tine. Am reusit sa ma intorc la tine…azi si maine. Doar azi si maine e vesnicia noastra noastra maicuta. Doar azi si maine ne alina sufletul…

Doamne, azi sunt fericit…

…aerul din jur e doar o lumina calda de vanilie.