Posts Tagged ‘libertate’

h1

Drapelul

09/03/2012

Drapelul solitar.  Drapelul liber.

Mi-e dor sa tresar in sufletul naţiunii.Mi-e dor de demnitate, mi-e dor libertate. Mi-e dor de tine, ţara-ntreagă.

h1

Şi Codrul poate tresări…

28/01/2009

Zilele trecute am citit mult, poate prea mult pentru vremea noastră. Acum câţiva ani a plecat dintre noi si un frate de bunic, care prin 1950 a fost întemniţat pentru simplu fapt ca vorbea româneşte si vroia sa-si hrănească familia aruncata în foamete. Liniştea de acolo i-a dăruit talentul de a tine penita in mana si de a striga pe hartie impotriva timpului sangeros. Eliberat, a continuat sa insire gandurile si creatile pe filele galbene.  Asa a ajuns sa se cunoasca cu raposatul de acum, licarirea libertatii si dreptatii basaranene, Grigore Vieru. Dupa moartea unchiului, au ramas volume intregi de poezii, de nopti nedormite si de muze tiparite, mostenire ce a ramas potrivit legii persoanelor mai apropiate din perspectiva gradului de rudenie. Am zis sa incercam sa publicam capodopera familiei cel putin pentru sufletele noastre si intru a pastra amintirea vie. Stupoarea mi-a fost atunci cand mostenitoare a spus:”Cine are nevoie de asta acum? Le-am aruncat”.  Cuvintele sunt de prisos. Mi-a ramas in minte doar privirile aruncate in tristete a familiei mele.

Am ajuns sa ne preţuim stomacul si sa ignoram hrana sufletului. Tot suntem nişte cutii conservate, ruginite. Ignoranta loveşte acolo unde peretele trebuie sa fie ridicat.

Anul a inceput cu titlu sumbru: „In Memoriam”. Aş vrea sa cred ca aceste momente pot constitui un inceput de deşteptare, deşteptare care ne lipseşte şi să ne cerem drepturile strămoşilor noştri: limba şi istoria noastră infaşurată în demnitate.

În unul din articolele sale Dan Puric preciza ca „Oamenii normali vor deveni o secta în România”, şi nu-mi este frică să afirm acelaşi lucru şi pentru Basarabia.

Aş vrea să ne amintim de Lăutari, despre acei veritabili lautari, si nu de acei care poarta numele ca pe o simpla reclama. Cine au fost şi ce au insemnat pentru noi? Au disparut, asa este, in mod oficial. Poate si timpul a facut asa incat sa fie declarati neautentici si demodati. Ciudat, cum erau „retrogati” pana la statutul de hoti si talhari, si abia aveau dreptul de a respira si misca. Iar locul in cimitir era cel rezervat doar la margini, acolo unde iarba e mai mare si vantul te rapune, de parca ar alunga memoria departe de ei.

Ei, au fost acele „carti” si „hrisoave” scrise de la descalecatul tarilor, de la miruirea de pe  „Direptate”, pana la  rapirea Prutului si al Nistrului. Muzica si Cantecul au inspirat oamenii si sa nu lautariiuite de suflet, alaturi de rugaciunea de seara si candela aprinsa in colt, ei au fost elementul divers al poporului. Emil Loteanu a reusit prin filmul sau „Lautarii” sa ne faca sa nu uitam.

Filmul este „consacrat muzicantilor anonimi, lautarilor, care au pastrat si au transmis din tata in fiu nestematele folclorului moldovenesc, Trecerea timpului le-a invaluit imaginea lor in mister. Filmul este o incercare reusita de a-i repune pe acesti maestri ai cantecului popular la loc de cinste in ierarhia valorilor nationale. „

Şi codrii tresareau…